Corneliu Porumboiu si-a inceput cariera de regizor cu scurtmetrajele si mediumetrajele Graffiti, Love… sorry, Post telefonic suspendat temporar, Pe aripile vinului, Călătorie la oras. Au urmat lungmetrajele A fost sau n-a fost?, in 2006, pentru care a castigat Premiul „Camera d’Or la Cannes, si Politist, adjectiv, in 2009, castigator al Un certain regard, la tot Cannes. Urmeaza al treilea lungmetraj…

Cum si-au pus amprenta asupra carierei dvs. premiile castigate in timp?

Pana la urma, premiile sunt date pentru film, nu pentru mine. Ele il ajuta pe regizor in relatia cu publicul, in masura in care noi, oamenii din cinematografie, nu beneficiem de o expunere atat de larga in mass-media. Scenaristii si regizorii nu au un public foarte mare in România. In cazul acesta, popularitatea pe care o castigam cu ajutorul presei ne este de folos. Superlativul VIP castigat in anul 2006 pentru film a fost si un fel de promovare, pentru ca presa a scris despre acest lucru. In special, revista VIP.

Filmele regizate de dvs. au un umor specific. Credeti ca acest lucru le face comerciale?

Daca ai umor si-n viata reala, imposibil sa nu-l transmiti si in scris. Filmul reflecta personalitatea celui care-l gandeste. Eu nu-mi pun problema daca sa fac comedie sau nu.

Din anul 2006, de cand ati fost favoritul citorilor revistei VIP, si pana in prezent, cum a fost viata dvs?

Am facut un al doilea film, Politist, adjectiv, care a avut si el succes, castigand un premiu important la Cannes, Camera D’or. Asta ne-a ajutat foarte mult, pentru ca a fost distribuit in foarte multe tari. Apoi am inceput sa lucrez la urmatorul scenariu. Pentru mine conteaza viitorul proiect, iar cand termin un film ma gandesc la urmatorul. Eu vad cinematografia ca pe un drum: fiecare film este ca un pas inainte. Important este ca, la un moment dat, sa ai publicul tau, oamenii sa te caute si sa intre in cinematografe la urmatorul tau film. Iar lucrul acesta nu se face cu un premiu mare castigat anterior. Asta este o meserie de lunga durata. In fiecare film traieste un univers de-al tau.

In cate tari a fost distribuit filmul Politist, adjectiv?

Filmul a ajuns sa fie proiectat in cinemaurile din vreo 20 de tari. Sunt insa tari care achizitioneaza filmul doar pentru televiziune. Dar ceea ce e important este ca, acum, filmele sunt urmarite, distribuite in strainatate. Si inainte erau autori foarte importanti, precum Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc, Dan Pita, dar, din pacate pentru ei, filmele lor nu ajungeau la publicul din afara.

Ai descoperit reteta unui film de succes?

Daca ai vrea sa faci asta, nu ai reusi. Asta e o meserie in care, pana la urma, te cauti pe tine. Daca te-ai gandit la ce vor altii sau cum te-ar privi altii, cred ca ai esua lamentabil. Nu exista o reteta, trebuie sa lupti tu cu tine.

La ce film lucrati in prezent? Va inspirati tot din societatea româneasca?

Veti fi surprinsi cand veti vedea ca nu este asa. Subiectele vin spre tine, nu stai sa le cauti. Ca regizor, inca din scoala, vezi, iti formezi un anumit tip de a observa realitatea, de a gandi. Tot timpul te cauti. Ai subiecte la care lucrezi foarte mult, la scenariu, dar dupa o perioada simti ca nu mai este cea mai buna forma de exprimare, nu e ceea ce vrei tu sa spui atunci, renunti, te duci la alt subiect… Problema e forma in care le pui. Am avut un scenariu la care am lucrat doi ani si am simtit ca nu mai era ceva extraordinar si l-am aruncat.

V-ati gandit vreodata sa faceti scenarii pentru telenovele?

Nu, niciodata. Exista un loc in lume pentru fiecare.

Cine v-a ajutat sa debutati in lumea cinematografiei? Ati avut nevoie de bani?

Primul film l-am facut din banii mei, ajutat de familie. La al doilea am avut deja finantare de la CNC, si cealalta jumatate am acoperit-o cu bugetul obtinut din vanzarea primului film. Am putut sa debutez singur.

Care este relatia regizor-public?

Cei carora le-a placut filmul spun despre acesta ca e bun. Cei carora nu le-a placut spun ca nu l-au vazut.

Ati castigat bani din cinematografie?

Pana la urma, 4% din castig este pentru scenariu si 4% pentru regie. La acestea se mai adauga si premiile. Nu fac filme de box-office, dar nu pot sa ma plang.

Anca Lapusneanu