Campania Superlativelor VIP continua si vine randul sportului. Din pacate, chiar daca toate parerile avizate sustin ca la capitolul “resurse” suntem campioni mondiali, realitatea ne demonstreaza ca “produsul finit” nu se ridica pe masura asteptarilor. Cine merita aplauze si cum poate fi explicat reculul anumitor discipline sportive ne ajuta sa aflam chiar eroii arenelor.

Fara o lume a sa, un performer, fie el medic, artist sau sportiv, risca sa devina fiul adoptiv al conjuncturilor. Din nevoia organica de a crea un spatiu sacru, un Olimp al zeilor perfectiunii din toate artele, am creat lumea Superlativelor VIP. Nascuta, parca, pe o planeta paralela, aceasta lume reprezinta insa, la un alt nivel, esenta noastra, a tuturor. Excelenta se impleteste cu zambetul, mondenul cu emotia si picanteria cu valoarea. Lipseste iluzia, pentru ca pe planeta noastra, a Superlativelor, zeii sunt reali, cat se poate de palpabili si oricat si-ar zambi unii altora, indiferent de zonele in care sunt cantonati, aceasta atmosfera ii provoaca in continuare, ba mai mult decat atat (iar cei care au fost alaturi de noi, ani la rand, la sarbatorile noastre si ale dvs., cititorii nostri, au fost martorii oculari ai unor asemenea momente) campionii raman in permanenta concurenti.

Cantecul Elisabetei Lipa si reprosurile Marianei Bitang

Momentele sau frazele memorabile sunt mereu involuntare. Asa s-a intamplat ca, in 2006, Elisabeta Lipa sa cante inpremiera in fata unei asistente de cateva sute de spectatori si din pricina emotiei sa uite versurile, la doi pasi de presedintele Basescu. Cu doi ani inainte, in acelasi cadru distins, Mariana Bitang ne dadea de inteles ca gloria gimnastilor si a antrenorilor merita mai mult respect din partea statului, dupa care a tinut un mic discurs de adio. Peste timp, in 2010, cuplul Belu-Bitang, transpus din sala de sport si in viata de zi cu zi, avea sa revina in prim-planul “sportului regina”…In 2003, Mutu ridica si el trofeul dedicat sectiunii sport, dar peste ceva vreme, din driblingurile sale ramanea praful. Alb. Si cate s-au mai intamplat si oare cati eroi ai arenelor, care s-au insurubat in univers, plecand din mazga conditiilor precare in care se zbate sportul nostru, nu ne-au trecut pragul?…. Ivan Patzaichin, Constanta Burcica si Georgeta Andrunache, Ilie Nastase, Andreea Raducan, Doroftei, Gabi Szabo si Zsolt, oare cati nu pastreaza la loc de cinste trofeele oferite in urma voturilor cititorilor revistei VIP, dar mai ales amintirea clipei in care s-au regasit. Iar noi am avut privilegiul de a respira printre ei, iar la o adica ne-am imaginat ca suntem, de asemenea, buricul pamantului… Starea de spirit pe care o ofera aceste evenimente, de o febrilitate devoratoare, poate fi greu definita. Ea trebuie traita.

Bute, Alina Dumitru, Caprioriu si Racea, rarele satisfactii

Daca i-am premia maine, cine ar urca pe podium? Misterul ramane, mereu, conditia emotiei. Si totusi… Lucian Bute si-a pastrat titlul mondial in versiunea IBF, la categoria semimijlocie. L-a batut mar pe Edison Miranda, prin KO tehnic, in runda a treia, si mai presus de toate ne-a oferit un moment de gratie in care am simtit cu totii ca ne varsam naduful adunat in fiecare zi de “criza”. Satisfactia a fost dublata de Alina Dumitru si de Corina Caprioriu, care au recuperat o parte din Tezaur, la Europenele de Judo de la Viena, iar tanara gimnasta Amelia Racea a cucerit titlul continental la barna. Fetele de la Oltchim Ramnicu Vacea ne-au invatat ce inseamna dansul cu iluzia, pana in ultimele secunde ale finalei Champions League cu Viborg. Apoi, am plans. Tot handbalul ne-a innobilat obrajii cu alte lacrimi, de data asta de bucurie, cand nationala masculina a ob]inut o calificare dramatica la Mondialele din Suedia.

Rudel Obreja: ”Privim realitatea cu capul plecat”

De-a lungul anilor, boxul a oferit o pleiada de laureati. Mihai Leu, Leonard Doroftei sau Lucian Bute au starnit aplauze pe covorul rosu destinat invingatorilor, iar ultimul dintre cei mentionati este un candidat serios si la aceasta editie. Din acest motiv, era firesc ca “nobila arta” sa-si spuna cuvantul, prin vocea presedintelui federatiei, Rudel Obreja. “Cand vorbim despre superlativ, in primul rand trebuie sa ne gandim la Hagi, la Nadia Comaneci, Ivan Patzaichin si la Ilie Nastase. Apoi vin ceilalti… Sigur ca un premiu poate fi oferit in functie de performanta din teren, insa cred ca trebuie luate la pachet nu doar realizarile sportive, ci si cele umane, iar aici ma gandesc la campaniile umanitare in care este implicata Nadia. Sunt multi sportivi care au construit si in plan uman, pentru copii sau pentru persoanele defavorizate, iar acest amanunt nu trebuie omis. Mai mult, nu trebuie uitati olimpicii din zona invatamantului, pe care nimeni nu-i baga in seama… Revenind la sport, sa recunoastem ca fotbalul a fost domeniul cel mai mediatizat, desi ne-a oferit prea putine satisfactii. Chiar si in zona celorlalte sporturi, asistam la un fenomen de scadere a numarului de performante si, implicit, a zestrei de medalii, din pricina indiferentei crase a autoritatilor de orice fel, vizavi de elite. Nu avem bani, iar aceasta stare de spirit se reflecta peste tot, incepand cu sportul de masa si terminand cu marea performanta. Sa va dau un exemplu. De curand, incercam sa facem rost de bani, pentru a premia doi medaliati cu bronz la Europenele de juniori, pentru ca e inadmisibil ca un performer sa fie recompensat cu doar 300 de lei pentru o medalie. E un miracol ca inca mai existam… La intoarcerea de la JO de al Atena, multi mi-au criticat scepticismul in materie de medalii. Acum, dupa JO de la Beijing, unii au spus ca sportul nostru a facut un pas inainte. Eu am spus ca lucrurile stau exact invers si iar mi-am atras reprosuri. Pai cum pot reprezenta patru medalii un pas inainte, comparandu-ne cu triumful de la Sydney, cand am venit acasa cu tolba plina cu aur? Cred ca e momentul sa privim realitatea cu capul plecat”, spune, cu naduf, Rudel Obreja.

Mircea Sandu: ” Daca guvernul nu se va trezi, sportul va fi sinonim cu zero”

Daca in alte domenii mai putem vorbi despre medalii, fotbalul ne condamna la anestezie si la o enervare cumplita. Durerea ratarii calificarii la Cupa Mondiala din Africa de Sud persista in sufletele noastre, iar rarele victorii ale echipelor de club in cupele europene nu reusesc sa dreaga busuiocul. Pe plan individual, jucatori precum Chivu (laureat al Champions League) sau Rat (castigator al Supercupei Ucrainei) au izbutit performante deosebite, dar care intr-un context general se pierd. Sportul-rege ramane in atentia colectiva doar prin scandal sau devine important, ca si fenomen, mai mult prin ceea ce spera cei care il practica, decat prin ce fac. Chiar daca se afla la Nisa, la tratament, presedintele FRF Mircea Sandu are mereu timp pentru o discutie prieteneasca. “Putem vorbi despre performanta doar atunci cand avem o baza solida, un punct de plecare. Inafara de performantele Stelei din 1986, in fotbal nu putem vorbi despre ceea ce numiti dumneavoastra “superlativ”. De 25 de ani asteptam o alta victorie! Chiar si Generatia de Aur a ajuns doar in sferturile de finala ale CM din America si nu s-a intors acasa cu niciun trofeu. Performanta presupune inainte de toate o infrastructura buna. Succesele sportului românesc se vor apropia de cifra zero, daca nu cumva Guvernul se va trezi si va elabora un program de durata, pe 10 – 15 ani, care sa inceapa cu sportul scolar. Dumneavoastra dati exemplul boxului profesionist, dar sa ne gandim unde a boxat Doroftei si unde evolueaza Bute. In asemenea tari, precum Canada, exista manageri care stiu sa gestioneze situatii de acest tip iar sportivii nu se pot plange de conditii precare. Ca presedinte de federatie, am dezvoltat proiecte la nivel de echipe nationale. Am construit o baza moderna la Mogosoaia, am organizat turnee de pregatire, ne-am ocupat de aducerea unor antrenori capabili si am creat facilitati pentru tratament si recuperare. La cluburi, insa, munca este deficitara deoarece preocuparea pentru promovarea propriilor jucatori este scazuta. Daca la Craiova ar creste un jucator care n-ar fi vandut maine pentru o suma derizorie, in doi – trei ani ar juca precum Mesi, cu sufletul alaturi de culorile clubului. Conducatorii trebuie sa-si schimbe mentalitatea si sa gaseasca fonduri pentru centrele de copii si juniori. In fotbalul de azi, putem vorbi la superlativ doar despre Chivu, dar sa nu uitam ca el joaca in Italia, la un club care se bazeaza pe un buget anual de 150 de milioane de euro, in timp ce toate echipele românesti la un loc nu depasesc un buget de 90 de milioane. Daca as propune un premiant pentru Gala dumneavoastra as merge pe mana capitanului nationalei, nu doar datorita faptului ca a devenit campion al Europei cu Inter. Cristi da dovada de un comportament ireprosabil, are mentalitate de profesionist si duce o viata de familie exemplara. Dar, ca sa ne intoarcem la tema generala a discutiei, nici peste zece ani nu vom putea vorbi despre performanta, daca nu ne vom indrepta atentia catre copii si juniori. Deja rezultatele se vad si ma refer la intreg sportul nostru. Sa nu va mirati daca ne vom intoarce fara nicio medalie de la JO de la Londra…”, spune presedintele FRF.

Epilog

Privim la ziua de ieri si la cea de maine, iar insusi faptul ca privim reprezinta o intrebare. Ce inseamna insa performanta, intre trecut, prezent si viitor, inafara graficelor?… Poate ca adevaratii campioni din toate domeniile reprezinta raspunsurile create din carne si oase la intrebarea noastra, cea de toate zilele, daca mai avem sau nu istorie. Pentru ca ei ofera singurul raspuns la criza suprema a omului in epoca pe care o traim, criza cautarii identitatii.

Andrei Dicu