Serialul Superlativelor VIP dedicat sportului continua, iar acest episod este dedicat marii doamne a scrimei românesti, Laura Badea Carlescu. Campioana olimpica in 1996, la Atlanta, fosta floretista se dedica acum muncii de birou. O discutie la… superlativ despre clipele de glorie traite in sala de concurs, dar mai ales despre realitatile sportului nostru de azi, am avut ocazia sa purtam cu dansa zilele trecute.

In 1996 ati primit premiul dedicat sectiunii sport, la Superlativele VIP. Puteti rememora acel moment?

Imi aduc aminte cu multa placere de acel moment. Am primit un trofeu, ca o recunoastere a rezultatelor obtinute in acel an, in care am devenit campioana olimpica si europeana, dar momentul nu a insemnat pentru mine doar atat. A fost un gest frumos, prin care redactia dvs. elogia o personalitate din domeniul sportului.
Povestiti-ne o intamplare inedita, petrecuta la Jocurile Olimpice de la Atlanta, unde ati cucerit titlul suprem in proba individuala, dar si argintul, cu echipa.

La unul dintre antrenamentele dinaintea competitiei m-am accidentat la mana. Am fost foarte suparata si chiar m-am speriat ca nu voi mai putea concura. Visul fiecarui sportiv este de a ajunge cel putin o data la Jocurile Olimpice. Si in acel moment mi se parea ca visul meu se naruie… Dar nu a fost asa. Cu ajutorul tratamentului, cu incredere in mine si cu credinta in Dumnezeu am reusit sa concurez si in cele din urma sa castig.

“Scrima, starea de bine”
Sunteti cea mai titrata scrimera românca. Va rugam sa faceti o radiografie a acestui sport, luand in consideratie prezentul si viitorul.

Scrima a adus si va aduce medalii de la CE, CM si JO. Mai mult decat atat, este un sport care a avut si are sportivi care pot deveni adevarate modele pentru tineri. Scrima de inalta performanta presupune o tehnicitate ridicata, bazata pe un efort sustinut si un grad accentuat de combativitate. Consider ca scrima ofera celui care o practica nu doar emotia confruntarii sau satisfactia victoriei, ci si o stare psiho-afectiva cu totul deosebita. As numi-o, simplu, “starea de bine”, rod al complexitatii aflate in echilibru, al armoniei componentelor sale. E bine sa indraznesti, dar trebuie sa fii prudent. Este captivant sa te poti avanta, cu conditia sa stii ca adversarul poate replica prin aceleasi mijloace, eventual mai bine stapanite. Este extraordinar sa ai incredere in propriile forte, fara sa uiti ca, acolo, pe plansa, nu esti singurul care se bucura de un asemenea sentiment. Dar, trebuie sa accepti ca, dupa ce ai depus efort, te-ai straduit si ai izbutit sa ajungi aproape de perfectiune, inspiratia si intamplarea te pot parasi. Nu definitiv, uneori e vorba doar de o fractiune de secunda… de cativa milimetri… de o singura pulsatie a inimii. O tusa aduna in ea sute de ore de efort, de repetitie, de speranta sau – de ce nu? – de exasperare. Si… Abia dupa ce ai facut tot ce tine de tine, Dumnezeu decide daca meriti sa castigi. Dar, ca si viata, scrima iti ofera nu doar bucuria triumfului, ci si posibilitatea redresarii. Si inveti sa o iei de la capat, cu incredere, cu pasiune, cu acea noblete care confera distinctie, eleganta… Este starea de bine care incoroneaza implinirea.

Ati obtinut titlul de doctor in sport. Care sunt avantajele?

Acest titlu nu implica niciun avantaj material, dar reprezinta o implinire in plan personal. Nadajduiam sa pot, astfel, sa restitui domeniului care m-a consacrat o datorie de onoare. Sportul m-a imbogatit sufleteste, m-a format, m-a ajutat sa ma afirm. Am dorit ca, prin aceasta modesta contributie care este teza de doctorat, sa le ofer colegilor si prietenilor mei, indiferent de varsta si de nivelul la care ei se dedica scrimei, cateva idei.

In prezent, sunteti directorul departamentului educatie olimpica pentru sportul scolar si universitar. Cum decurge o zi de munca si care sunt prioritatile acestui departament?

Programul incepe la ora 8.30 si se termina la 16.45. Scopul principal este de a creste copiii in spirit olimpic, de a-i calauzi spre ideile umaniste ale olimpismului (intelegere, cooperare, respect, protectia mediului, toleranta, pace, traditii culturale), spre idealurile si valorile spirituale si morale (sa fii bun, corect, sa respecti regulile, sa-ti ajuti colegii). Vorbim de educatie olimpica in interdependenta cu educatia fizica, de asemenea cu literatura, muzica, pictura, sculptura etc.

Ajutor de la Ioan Dobrescu
Cat de dificila a fost despartirea de sportul de performanta?

Nu a fost deloc grea. Am avut in jurul meu oameni care m-au ajutat, familia, prietenii si in mod special secretarul general al COSR, dl. Ioan Dobrescu, cel care mi-a oferit oportunitatea de a lucra in cadrul acestei institutii.
Fiica dvs., Maria, este pasionata de sport?

Da si nu. Deocamdata, doar a cochetat cu sportul. A incercat mai multe discipline (tenis de camp si de masa, inot, dans sportiv) si speram ca intr-o buna zi sa ne spuna: “Acesta este sportul pe care as dori sa-l practic!”.

Sunteti casatorita cu sabrerul Adrian Carlescu. Cum decurge viata de familie intre doi sportivi?

Ducem o viata plina de… evenimente.
La un moment dat, ati declarat: “Campionii României se vor naste la tara”. Va mentineti parerea?

Normal! Daca ne uitam la campionii nostri, vom vedea ca majoritatea s-au nascut in afara Capitalei si provin din familii modeste, ceea ce nu i-a impiedicat sa ajunga in varful piramidei.
Ne aflam la mijlocul unui ciclu olimpic, iar in 2012 vor avea loc JO de la Londra. Ce asteptari trebuie sa avem de la sportivii nostri?

Expectatiile sunt mari, deoarece sportivii ne-au obisnuit cu medaliile olimpice. Sper ca si de data aceasta ne vor face sa fim mandri ca suntem români.

“Impresionez prin simplitate”
Ati fost o mare sportiva, dar sunteti si un om apreciat de colegi si de colaboratori, dovada ca, in momentul retragerii dvs. oficiale, doamna presedinte Ana Pascu a izbucnit in plans… Cu ce va impresionati anturajul?

Nu stiu. Poate prin simplitate…
Fotbalul se bucura de o finantare generoasa, in timp ce restul sporturilor traiesc o drama din acest punct de vedere. Si totusi, cum explicati ca performanta vine doar in aceasta zona, iar fotbalul ramane mereu dator?

Nu cred ca ar trebui sa comparam fotbalul cu celelalte sporturi. Fotbalul este un sport de echipa, inteles de toata lumea, care face spectacol si aduce suporteri pe stadioane. Nu cred ca ramane dator, iar convingerea mea este ca jucatorii isi asuma atat victoriile cat si infrangerile. Revenind la celelalte sporturi, finantarea se face in functie de rezultatele obtinute de sportivi. Legea sponsorizarii ar trebui revizuita, pentru a permite federatiilor sa beneficieze de finantari.
Pe cate medalii sa mizam la CE de scrima, care se desfasoara in aceste zile, la Leipzig?

Federatia mizeaza doar pe o medalie. Eu cred in potentialul delegatiei noastre la aceasta competitie si sustin ideea ca in fiecare dintre reprezentanti se afla un campion european.
Daca nu ati fi facut sport, ce meserie ati fi imbratisat?

Nu pot sa ma gandesc ce intorsatura ar fi luat viata mea. Sportul ma reprezinta, este pasiunea mea.
Am citit ca va pasioneaza moda. De unde a aparut apetitul pentru acest domeniu?

Eu, pasionata de moda? Nu sunt o victima a modei. Din contra, as spune ca adopt stilul clasic. Faptul ca am aparut la unele prezentari nu confirma acest lucru. Creatoarele respective imi sunt prietene.
Sunteti o persoana retrasa, careia nu-i place sa iasa in evidenta. De ce?

Asa este. Faptul ca am petrecut o buna parte din viata in cantonamente si in deplasari m-a determinat sa ma gandesc mai mult la stabilitate. Imi place sa stau impreuna cu familia si cu prietenii mei, sa fiu omul Laura Carlescu Badea, nu o campioana. Si totodata, am responsabilitatea de mama, care mi se pare cea mai importanta.

Andrei Dicu